Micile elite

 Nu poţi să spui despre un medic de familie că e vreun oricine de pe stradă. Dar nici nu poţi să-l incluzi în lista marilor personalităţi, pentru că nu ai cum. Conform unor cifre oficiale, în anul 2020 erau (în România) peste 63.000 de medici fără a socoti stomatologii, farmaciştii, medicii veterinari şi încă nişte zeci de mii de persoane din zona medicală. Tot aşa şi cu profesorii. Te-ar bate Dumnezeu să afirmi că un profesor e un oarecare. Sau un preot sau un inginer sau orice altă persoană cu studii superioare sau ajunsă în vîrful profesiei sale. Nu poţi să incluzi în rîndul marilor elite un poliţist, un jurist, un militar, un functionar ori muncitor sau ţăran care-si face treaba bine şi e corect. Nici nu-i poţi ignora sau trece cu vederea. Pînă acum spuneam doar despre profesii şi studii. Aşa-i că putem include în rîndul elitelor pe inventatori, indiferent de studii, vîrstă sau profesie? Desigur! Tot aşa si un artist - indiferent ce artă practică - sau sportiv... Toţi aceştia fac parte din elita societăţii, fără să putem băga mîna-n foc că avem de-a face realmente cu elite adevărate. Apoi mai avem aristocraţia. Rangurile nobiliare moştenite din vremea evului mediu. Sau elitele financiare, oamenii bogaţi cu afaceri de succes. Putem adăuga şi eltiele artificiale. Membrii diferitelor loji masonice care pretind ca au doar membrii din rîndul elitei. Ei hai! Cunosc nişta maimuţoi care au ajuns printre fracmasoni de zici ca acolo e gradina zoologica...

Marile "elite" sînt acele persoane care au ajuns cumva la butoanele puterii. Regi, preşedinţi, şefi de diferite organizaţii influente, politicieni, jurnalişti (mai nou "influenceri"): acele persoane capabile să mobilizeze la un semn mari mase de oameni, să hotărască destine, să influenţeze mersul societăţii etc. 

Dar... unde naiba vreau să ajung? Fac o statistică a ierarhiilor elitelor? Fac o evaluare a valorii de piaţă a elitelor? NU!

Vreau doar să avertizez (dracu' o să afle, că nu citeşte nimeni acest blog!) "micile elite" că sînt în pericol de extincţie. De dispariţie. Că sînt ţinta conjugată a marilor "elite". Ca să conduci o masă de oi (peroane fără nici un merit, fără nici o valoare deosebită) de undeva din umbră, trebuie să elimini acele posibile voci critice. Profesioniştii care-şi cunosc meseria ba chiar cunosc şi multe altele din domenii diverse. "Umbriştii" ăştia au nevoie de consumatori pentru produsele şi serviciile lor, au nevoie de grădinari, de instalatori şi personal de întreţinere pentru proprietăţile lor. Au nevoie de parteneri de sex, preferabil fără probleme, uşor dispensabili fără să se încarce cu vreo responsabilitate. Au nevoie de auditoriu şi de armate, de producători... de acei figuranţi social pentru care nu trebuie să-ţi faci nici un fel de probleme dacă sînt sau nu, dacă trăiesc sau mor, daca suferă sau se bucură. Pentru ca să ajungi ca masa de oi şi berbeci să fie uşor de controlat cantitativ, eşti obligat să lichidezi din turmă cîinii, măgarii şi tot ce e altceva decît oaie. Cum am spus, aceste "elite mici". Deprofesionalizezi clase şi categorii sociale. Deculturalizezi, dezrădăcinezi masele etc., etc. Ştiţi toate acestea că le tot auziţi pe ici şi pe colo. 

Cînd nu mai ai răbdare... pac! Bagi un ceva ca să-i aduci la "strungă" pe toţi (un vaxin de exemplu). Şi la momentul oportun, te scapi de clase sociale (medici să zicem, poliţişti sau/şi militarii unei ţări etc.) sau grupe de vîrstă. În general, o persoană este la apogeul carierei şi la maximul fizic şi intelectual pe la circa 40-50 de ani. Suficientă experienţă de viaţă şi profesională, independeţă financiară, studii încheiate, familii stabile etc. Nu ataci bătrînii sau persoanele cu handicap. Nu ai nevoie. Se vor stinge de unii singuri. Te deranjează ăştia încă puternici fizic, dar prea deştepţi şi siguri pe ei ca să-i poţi aburi şi prosti cum vrei. 

Dacă veţi vedea că încep să pice efectiv persoanele peste 40 de ani dar nu mai bătrîne de 55 şi cînd o să vezi "molime" printre medici, poliţişti, sereişti şi alţii care - teoretic - ar trebui să ţină societatea în picioare... să nu mă căutaţi şi să-mi ziceţi că am avut dreptate. Probabil că nu voi mai fi nici eu să va răspund... Şi chiar daca... ce să vă mai spun? Că nu mai contează dacă maro sau galben e mai potrivit pentru copîrşeu? Sau că, chiar nu contează dacă slujbele şi pomenirile de 6 luni, un an nu se vor mai ţine la timp? Pentru că nici preoţi nu vor mai fi...?

În acest moment, nu am sfaturi. Doar o urare: Condoleanţe mică elită! Eşti atît de proastă, laşă şi arogantă că ţi-o meriţi! Tu, mică elită, trebuia să ţii steagul sus, nu nasul!

NO-man-ul lui Soros

Orice mare strategie socială sau politică are mai multe straturi şi niveluri, mai multe puncte de vedere, mai multe ţinte, planul A, B, C etc. Nu se fac chestiile astea chiar pe genunchi... Iar cînd e vorba de strategii cu miza foarte mare, planificarea nu este lăsată la mîna unor amatori, să fie clar!

Unul din marii sforari ai lumii este bine-ne-cunoscutul Soros. Are oameni pe toată planeta, organizaţii, firme, filiale, agenţi, parteneri, consilieri, clienţi etc., etc. Cei de nivelul său, ca să-şi fidelizeze echipa, nu doar o angajează ci şi o cresc, o educă. Sînt mari familii de naşi-fini, cuscrii şi verişori. Chiar dacă nu au nici un fel de grad de rudenie, specialiştii în Human resurce, psihologi etc., fac tot ce e posibil ca oamenii odată intraţi în cerc să rămînă acolo. Unul dintre "discipolii" lui Soros a fost/este şi distinsul domn Orban Viktor, numărul unu în politica maghiară. Crescut şi educat în sistemele complicate ale cercurilor şi cerculeţelor lui Soros, la un moment dat - aparent - s-a distanţat. Ceva s-a întîmplat acolo. S-au certat. S-au păruit. Nu s-au înţeles. SAU NU!

Se spune că cel mai iubit şi mai de încredere înger al lui Dumnezeu - Lucifer - ar fi căzut şi a fost alungat în iad, devenind cea mai importantă piesă "păcătoasă". Unii sînt de părere însă, că Lucifer, tocmai fiind cel mai de încredere înger a fost DESEMNAT să gestioneze răul. Conform teoriei, Binele este bine doar în comparaţie cu Răul şi nu poate fi definit ca bine absolut sau rău absolut. Nu o lungesc că e complicat şi foarte filosofic. Tot aşa, şi dl. Soros ar fi avut la un moment dat nevoie de cineva care să fie în opoziţie oficial cu tot ce (aparent) însemna conceptul Soros. Se spune că dacă trebuie să ai de-a face cu crocodili, e mai bine să-i ai în propria ogradă, să-i hrăneşti şi să ştii exact unde sînt şi ce fac în fiecare clipă. ...şi, l-a creat pe Orban. Un Gică-Contra total. E pe invers la orice şi oricind. Logic, argumentat, imbatabil. Cu şarm, mlădios şi flexibil. E cireaşa de pe otice tort. El de unul singur, încalcă embargoul instituit contra fostei Iugoslavii; face garduri cînd toată Europa se deschide emigranţilor; el se vaxinează cu orice altceva decît toată pleiada europeană... şi mai nou e contra sexducaţiei în şcoli, deşi toată Europa e crăcănată toată pe subiect. 

Dar toate astea sînt doar jocuri dragii menumorutului! Jocuri în oglindă. Cu multă umbră şi cu tenebre... Este o aparenţă pentru a exista o ţintă, un reper, un "aşa nu". Ca să se poată face planul A mai departe, în timp ce planul B este ţinut cald, gata să explodeze daca ceva nu merge la planul A. Să nu mă credeţi pe mine! Uita-ţi-vă şi voi singuri! Ungaria e prima ţară europeană care a început vaccinarea cu doza a treia pentru/contra lu' nea' cOvidiu. Pai e din aceeaşi tabără sau nu? E contra sau e cu ei? E "odiosul şi sinistrul" sau e cel ce dă tonul? Ia mai cugetaţi dragii mei, chiar dacă doare! Şi... dacă vă uitaţi în urmă, la ce vă mai spuneam acu' vreun an, se cam împlineşte. Noroc că nu vă bat la cap cu prea multe postări. Scriu mai pentru ăştia cu şcoala făcută la seral, care munceşte de-noaptea. Că aşa fac serviciile noastre speciale: se întrunesc şi fac şedinţele noaptea. Cică pentru sporirea securităţii, discreţie şi alte prostii din capetele lor seci. Vai, vai ce amuzant!...?