Hoții norilor

Nu este nici o noutate faptul că se manipulează clima, că se însămînțează norii, că se trag rachete anti-grindină și multe altele pe care le știm sau nu le știm. Am văzut informații despre faptul că marile puteri fac amenajări funciare de mare amploare. Recuperări de mii de kilometri pătrați de terenuri aride, mlaștini, deșerturi, sărături, terenuri stîncoase etc. Bun. Ca să dez-deșertifici o zonă, ai nevoie de apă. Ori o pompezi, ori o cari cu ceva, ori... te apuci să manipulezi ceea ce meteorologii prognozează. Furi nori, pe scurt. Cum apare un nor, cum îl "tragi" unde ai nevoie de el și îl forțezi să-și verse zeama. Așa faci și un pic de umbră peste pustie dar îl și uzi. Mare inginerie apoi, să arunci niște semințe de orice pe acolo, că sigur vor răsări. 

Ok, ai nevoie de mult mai mult, dar ca idee asta este baza. Dar... faptul că omul intervine în ceea ce natura și-a reglat de mii de ani, cu vînturi, cu nori, cu circuite de curenți (cum ar fi Golf Stream), cu ghețari etc., etc. și din LĂCOMIE se apucă să schimbe el după cum îl taie capul, doar să-i fie lui bine ACUM, nu înseamnă și că e bine pentru omenire. 

E la fel ca și cu maaari ultra-bogați. În loc să meargă  acolo unde chiar e bine, se apucă să facă bine acolo unde sînt ei. Așa că se apucă să fure mumii din Egipt, aduc diamante din Africa, trag gaze și hidrocarburi prin țevi acolo pe unde sînt ei și afacerile lor... bagă cianuri pe la Roșia Montană doar ca să ia aurul care stă bine în munți doar ca să-l țină blocat prin buncăre. Lăcomie și prostie. Risipă de resurse. Prostie oricum ai lua-o. 

Problema e că un echilibru este doar pînă e în... balanță... Cum ai dezechilibrat pe undeva, cum se duce hăis în altă parte. Dez-deșertifici pe undeva furînd nori... deșertifici pe altundeva. Și cică ăștia sînt deștepți!! 

Apropo de sclavie

Vorbeam deunăzi despre sclavie și feluri mascate în care această ticăloșie este perpetuată și  astăzi. Am să vorbesc pe scurt depre sistemul penitenciar al Statelor Unite. Și nu numai...

Conform statisticilor una din cinci persoane din SUA este sau a fost găzduită - mai mult sau mai puțin - într-una din pușcării. Nu se știu multe despre acest sistem. Preponderent, sistemul lor este privat. Adică este un biznis. Ai niște hectare, tragi un gard zdravăn, faci și tu acolo niște camere, gratii etc. și dacă respecți manualul de construire a unei pușcării ești acceptat. Desigur sînt niște reguli, niște normative, niște bareme. Dar nu ceva exagerat sau imposibil de realizat. Oricum, nu intri in biznisul ăsta venind de la o dugheană cu langoși. Să facem un mic calcul: Ajungi la un moment dat să găzduiești 100 de penali. Ai 10 paznici. Primești pt. fiecare deținut o sumă de la bugetul federal. Ești obligat să oferi prizonierilor hrană, găzduire, acces la medic, cultură, socializare etc., etc. Sumele alocate sînt pentru minimum, nu poti avea profit dacă nu strîngi cureaua. Dar fiecare pușcărie are ateliere și ofertă de forță de muncă pentru afacerile din zonă. Fie agricultură, fie construcții, reparații, defrișări etc. Ei, de aici vin banii pentru patroni! Să zicem că un salariu de 2000 de Dolari de persoană pe care NU-i va plăti nimeni, nimănui! Ori cei ipotetici o sută de deținuți ar fi cam 200.000 de dolari pe lună. Dar nu am văzut încă pe nimeni să facă biznis doar ca să plătească salarii...

Pentru că administrația inchisorii se folosește de forța de muncă foarte greu de contorizat (toate contractele se fac pe obiectiv și nu pe număr de oameni/ore de muncă) putem vorbi despre abuzuri. Putem vorbi despre exploatarea omului de către om. Și... mai ales, putem vorbi despre sclavie. Vorbiți cu americanii. Întrebații. O sa fiți uimiți ce ușor se ajunge la inchisoare. Nu ți-ai plătit parcarea și ai intrat într-un proces pt. executare?... primești cel puțin cîteva zile la mititica. Acolo intri în conflict cu unii, cu alții... primești sporuri de detenție și ajungi să pierzi niște ani buni pe acolo. Odată că ai cazier și vei fi căutat în primul rînd, că ești sau nu vinovat și apoi ești vînat de sistemul care te vrea ne-liber. Profitul din acest sistem? Miliarde de dolari  anual. Niciunul din asociații-patroni al pușcăriilor nu-și face procese de conștiință că se distrug vieți, că profitul este imoral, că acest biznis este de fapt sclavie. 

Da, oamenii care ies din standardele sociale, trebuie ținuți în instituții speciale. Nebunii la ospicii iar ticăloșii la pușcărie. Din păcate, în aceste locuri ajung oameni care nu ar trebui să fie acolo. E plin pe stradă de nebuni furioși. Dar "drepturile omului" ne obligă să-i "integrăm", la fel ca pe acei pedofili ajunși educatori sau mai știu-eu-ce aberații moderne. Vai nouă!

Sclavia astăzi

 Ei hai! Cum putem vorbi despre sclavie astăzi? Nu mai există aşa ceva! A fost abolită hăăt demult... Mda, aşa ar fi dacă ar fi aşa. Dar nu e! Există sclavi, există comerţ de sclavi şi încă unul foarte intens, profitabil şi la scară foarte mare. Mai mult decît "industrială". 

Hai să vă dau un exemplu: Războiul de unde vreţi dvs. Ucraina, vreunul de prin Africa, Asia etc. Ce se face la un război? Niște soldați se aliniază şi pornesc contra dușmanului. Se omoară ei acolo ce se omoară, se schilodesc, își distrug unii altora ce au ei de distrus şi... la un moment dat, unii iau prizonieri pe ceilalţi. Ce fac aceşti prizonieri? Teoretic, conform legilor şi tratatelor vor fi închişi într-un lagăr în aşteptarea negocierilor... vizitelor ONU, OSCE, alte organisme, comitete şi comiţii, Crucea Roşie etc. Dar asta este doar teoretic. Foarte mulţi dintre aceşti soldaţi vor fi trimişi  ici şi colo şi forţaţi să facă tot felul de chestii. Să muncească de exemplu. Că doar mîncarea nu pica din pom, voi sînteţi duşmanul iar noi avem alternativa să vă împuşcăm pur şi simplu. 

Şi dacă tot acest joc de-a războiul este doar un joc? O hidoasă piesă de teatru în care nişte regizori trag sfori? Să zicem că o oarecare întîlnire între doi lideri importanti (hai să dau un exemplu la întîmplare şi să zic la Anchorage) şi aceştia stabilesc că un război va mai dura nişte ani? De ce nu se poate scurta? Păi... pentru a purta un război ai nevoie de soldaţi. Indiferent că sînt mercenari, că sînt proprii tineri luaţi cu arcanul şi duşi pe front, că sînt trupe aliate etc. Duci acolo în prima linie nişte mii de oameni în putere şi-i laşi să lupte. Consumi materiale de război (o întreagă industrie) plus că furnizezi "inamicului" material pt. prizonierat. Adică viitori sclavi. Ce facem noi cu aceşti sclavi? Muncim, folosim la orice e nevoie de oameni. Furnizori de organe, donatori de orice (sînge, spermă etc.), manechine de testat chestii gen medicamente, vaccinuri şi cam orice oroare vă puteţi închipui. 

După război... iarăşi se trage linia. Tratate de pace, noi hărţi, noi lideri, noi monede, noi limbi impuse, sisteme politice etc. Astea ar fi chestiile vizibile. În fond, se reglează între marii rechini conturile. Eu m-am ales cu jde sclavi, tu ai profit de pe muniţie, tancuri, avioane etc... hai că mai reglăm cu nişte despăgubiri, nişte zăcăminte de minerale rare.. mai ducem-aducem nişte oameni de ici-colo, au rămas femei văduve, le luăm la bucătăriile a-lor noştri, sau pe unde o fi nevoie de femei... Şi vă las să completaţi toată lista cu ce urmează după un asemenea biznis. 

Am vrut doar să vă zic să luaţi în calcul şi acest aspect. Nu doar cîte gloanţe şi obuze se trag pe  cîmpul de lupta, nu doar cîţi mor şi cîte sînt distruse, ci şi cîte milioane de oameni ajung sclavi. Fie direct, luaţi în timpul luptelor, fie după, ca oameni ajunşi în crize şi obligaţi să se supună şi să-şi accepte dezumanizarea pentru a supravieţui. Dacă nu le vedem lanţurile, nu înseamnă că sclavia nu este reală. Foarte marile averi se fac în legătură cu războaiele. Şi cînd te gîndeşti că toţi bogaţii şi "puternicii" ăştia nu sînt decît nişte oameni. La fel de vulnerabili la gloanţe ca oricine altcineva. 

Coeziunea statală vs. coeziunea tribală

 Observăm diferenţe între felul de a fi al unor popoare din lumea asta. Vedem populaţii aşezate, sedentare, cu tradiţii milenare de vieţuire pe un anumit teritoriu. Vedem de asemenea o dinamică a populaţiilor care nu-şi găsesc locul şi se tot duc de colo-colo în căutarea binelui şi a mai-binelui. 

Ceea ce se desprinde din observarea - relativ superficială -  a caracterului popoarelor este felul de coeziune. Avem populaţii care se susţin la nivel de familii şi indivizi dar şi popoare ai căror indivizi sînt mai reci, mai puţin ataşaţi de vecini sau conaţionali. Să luăm cazul românilor. Sîntem reci, nu sîntem uniţi, ne cam doare-n bască, pe unii de alţii. Vedem că la fel sînt si nemţii, englezii etc. În general ţările care au o matcă identificabilă cu sute şi mii de ani în urmă. Oamenii din aceste locuri construiesc, fac agricultură, au afaceri, ateliere etc. şi nu prea le pasă de ceilalţi. Au dezvoltat însă un sistem de taxe prin care îşi deleagă responsabilităţile de apărare şi păsare (nu pasăre, ci păsare, de la a păsa) unor instituţii sau unor comunităţi de graniţă. Plătesc nişte taxe de protecţie în schimbul liniştii. Poporul are treabă nu stă cu puşca-n mînă mereu. Trebuie să arăm, că la toamnă porumbul... că porcul... că copiii etc. Avem de construit, avem de iubit, avem de trait o viaţă în felul nostru şi nu ne pasă ce fac vecinii, ăia din oraşul vecin sau de peste munţi... Dar asta înseamnă ca avem probleme cu a ne ajuta cînd avem nevoie unii de alţii. Cînd sîntem prin străinătăţuri şi n-ar fi rau să ne dăm cîte o mînă de ajutor, cumva cu prioritate. Sau cînd ar trebui să ieşim cu toţii să mai scuturăm Puterea adormită, să-şi vină în fire şi să treacă la treaba pentru care o plătim. 

Pe de altă parte, avem popoarele care au fost generate de mari populaţii migratoare. Evreii, maghiarii, comunităţile deja foarte închegate din zona musulmană aşezate în Europa sau SUA etc. Observăm că indivizii sînt foarte ataşaţi comunităţii. Familia este importantă dar şi conaţionalii sau coreligionarii au un sentiment puternic de ataşament. Aceşti oameni nu au nevoie să se cunoască personal. Dar se recunosc şi se apără sau se ajută cînd sînt confruntaţi cu probleme. 

Nu sînt observaţiile mele, nu sînt de acuma. Oricine ştie aceste lucruri şi le poate observa cu uşurinţă. De ce este aşa? Pentru că evoluăm şi trecem prin nişte faze. Ori de mobilitate, ori de aşezare. Dacă un cataclism, război sau ceva mare ne loveşte, vom pleca cu ce putem duce dupa noi. În acest caz, ceea ce se mişcă odată cu noi, face parte din noi-şi-ai-noştri. Se încheagă acea coeziune tribală de care ziceam mai sus. Şi putem spune că nu atît civilizaţia contează cît cultura. 

Dar dacă avem şansa aşezării, delegăm grija celor "ai-noştri" şi ne eliberăm de grijă în favoarea concentrării pe construcţie şi consolidare de civilizaţie. Nu se pierde nimic din cultură dar consolidarea de civilizaţie cere mult mai multă energie şi concentrare. De multe ori (de toate ori) sarcina se transmite ca moştenire pe generaţii. Pînă la următorul potop sau cataclism planetar, continental sau naţional. 

Ca o concluzie personală, aş zice că un popor cu cît este mai aşezat şi mai sedentar, cu atît este mai vulnerabil faţă de popoarele în mişcare (geografic vorbind). Observăm că civilizaţia vestică este pusă la grea încercare şi transformată de toţi aceşti nou veniţi, care se ajută ei-de-ei dar nu dau doi bani pe localnicii trădaţi de sistemul în care ei au investit de generaţii tocmai pentru a fi protejaţi şi lăsaţi să construiască o civilizaţie. O anume civilizaţie, nu un haloimăs khalergian!

Împuşcarea Trump-ului

 https://youtu.be/1ejfAkzjEhk?si=6WmasuwSSGCT5ZNF

De cîteva ore, se discută intens despre împuşcarea trampului. Un teatru de doi lei, electoral, cu actori, cu figuranţi, cu decor şi cu toate zorzoanele menite să asigure succes piesei. Piesa fiind chiar trampul-care-trebuie-să-cîştige-alegerile. În contra bidenului obosit, ca să continue "măreţele înfăptuiri" ale ocultei care stăpîneşte planeta. 

Am pus un link de pe youtube la începutul postării. Iar poza am preluat-o de la ActiveNews, care a preluat-o etc. Mă rog, nu am fost acolo să fac poze.

Pe filmuleţ se poate vedea cvasi-amatorismul paznicilor. Le trebuie muulte secunde să facă acel "zid" în jurul trampului. Timp suficient să descarci un sector întreg de AKM şi să-l şi înlocuieşti. Dacă chiar vroia să-l împuşte, avea timp berechet. Cum zic, într-un tîrziu, apar vreo doi amărîţi super-echipaţi de război pe scenă şi se uită în zare căutînd din priviri ceva, orice. În spatele trampului este o întreagă scenă cu figuranţi care nu intră în panică, nu sar, nu ţopăie, nu strigă. Glonţul care trece prin ureche se dezintegreaza şi dispare instantaneu. Nimeni din mulţimea aia din spate nu păţeşte nimic. Nimeni rănit, nimeni mort. Lovitura în ureche e atît de puternică încît agenţii lu' peşte prăjit au nevoie de aproape un minut să-l ridice. Evident, timp ultra-sufiecient să-i toarne pe ureche nişte "sînge" ca dovadă-că-glonţ... Îl ridică dar îl ţin EXPUS în continuare, spre public şi camerele de filmat. Iniţial capul, să fie vizibil, apoi chiar întreg corpul este expus. Vedeţi imaginile LOR şi vă dumiriţi. Pt. show, mamelucii din spatele trampului continuă să arunce priviri de vultur spre zare "ca-şi-cînd"... 

Apoi atacatorul a fost ucis. Evident, cum altfel. Caz închis. Un nene cadavru, dus acolo de cu seară, pus lîngă o puşcă, nişte zgomote de indiferent ce, transmise de pe undeva şi avem spectacol. Şi brusc avem în sondaje nişte puncte... şi avem pentru bidenul-cel-puternic o ieşire elegantă din scenă. Zic unii că nişte lideri din ăştia controversaţi ar fi interpretaţi, de fapt, de actori care poarta măşti de cauciuc. Nu zic nici da nici nu. Teoriile conspiraţiei sînt de multe ori absurde sau amuzante. Şi, la fel de multe ori, s-au adeverit unele dintre cele mai incredibile teorii. 

Bun, revenim la Trump. Omul a fost cică-impuşcat. Îi sîntem alături în aceste momente de grea cumpănă etc. Toţi liderii lumii trimit simpatie, telegrame, mesaje, iau poziţii, înfierează cu mînie proletară... Un nou bun moment pentru a pune în discuţie interdicţia armelor din SUA care-i roade pe oculţi şi tot aşa întru îndeplinirea obiectivelor cincinalului în patru ani şi jumătate. 

Cumpăr gîndaci şi lăcuste. Mă apuc să studiez reţete de gătit şi îmi încep antrenamentele de rezistenţă la greaţă. Din cîte văd, NU mai avem nici o şansă...

Război cu ruşii?

 Marea majoritate a "suveraniştilor" aflaţi în campanie electorală se dau de ceasul morţii cum că facem mari greşeli, că n-ar trebui să-i jignim pe slăviţii ruşi, cei prea-puternici etc. Să nu dăm cu băţul prin gard, să nu-i provocăm că vai cît sînt ei de curaţi-ca-lacrima şi cît de jegoşi sînt ăilalţi şi tot aşa. Bun, discursul acesta poate fi auzit, cu nuanţele de rigoare de fiecare parte a oricarui conflict. 

Ruşi sînt chiar aşa nevinovaţi? NU! Nu faţă de români! În 1989 schimbarea regimului comunist (aflat cumva, deci, sub pulpana rusească) a fost făcută majoritar cu sprijinul ruşilor. Ei au hotărît sau cel puţin acceptat ca România să cadă, ca Ceauşescu să fie lichidat şi ţara să intre în degringoladă. Au contribuit fizic şi nemijlocit! Şi, s-a şi întîmplat. Nu are rost să reiau istorii răsuflate despre intrarea României în U.E., NATO şi tot borşul ăsta, cu privatizări ultra-dubioase şi tot spanacul mafiot. 

Bun, nu le-a trecut prin cap ruşilor, că dacă ne aruncă în braţele Occidentului, nepregătiţi, distruşi ca structură, administraţie, inteligence... trecuţi cu forţa în alte ierarhii, cu alte valori vom claca? Chiar credeţi că nu ştiau că poporul nu era în stare să genereze lideri sau grupuri "curate" în stare să se auto-susţină şi să propăşească? Să fiţi voi sănătoşi! Ba bine că nu le-a trecut prin cap! Au planificat pe 50 de ani înainte ce şi cum. 

Să nu vă mai fie frică şi ruşine că ruşii contra cărora "cică" ne pornim din motive de jigodism la nivel înalt, că pulanis ar vrea să-şi rezolve chestiile pe spatele poporului... Ruşii, cum zic, (n-)or să se răzbune pe popor. Ştiu că sînt una din cauzele situaţiei în care ne aflăm. Ei ne-au aruncat americanilor. E un joc în care noi sîntem mingea. Îi doare-n basca de noi. Partea frumoasă e că piculicii ăia care au jurat cu mîna pe un oarecare tricolor să facă şi să dreagă nu-s în stare să traga nişte boabe în scăfîrliile unor excroci de doi lei şi şase case. Preferă "să fie consemnaţi la unităţi cu armamentul predat şi sigilat în rastel" aşa cum au făcut-o şi la revoluţie şi întotdeauna cînd chiar trebuia să apere poporul care-i plăteşte şi care (vrea-nu-vrea) are încredere că au un cîine de pază. Nu au! Mai rău! "Cîinele" îi vinde ca să-şi salveze un relativ confort, nişte pensii specialiste etc. 

Repet ceea ce tot spun pe ici pe colo: băieţi! Voi ştiţi totul dar nu pricepeţi nimic! Aţi scăzut nivelul doar ca să vă umpleţi buzunarele şi başca să vă încapă nepoţii şi amantele şi acuma oricît vă scremeţi nu aveţi cum draku să pricepeţi. N-aveţi cu ce, mă! N-aveţi!

Prea hulitul Noah

 Nu este vorba despre Noe-Noah cel cu potopul. Este posibil să se apropie un diluviu si uite ca iarăşi avem de-a face cu un vizionar care încearcă să facă o arcă şi să salveze o mică parte a oamenilor? Mă refer, de fapt, la Yuval Noah Harari. Istoric, scriitor etc. Am aflat despre el în aceşti ani cumpliţi-pandemici. Cum că ar fi ideologul globaliştilor, că este eminenţa cenuşie a lui Schwab-Davos, că e de-al lui bili gheţii etc., etc. Dar cum sînt mai curios din fire am vrut să văd ce spune el şi nu ce spun alţii că a spus el. Aşadar, am pus mîna pe trei dintre cărtile lui: "Sapiens scurtă istorie a omenirii", "Homo Deus - scurta istorie a viitorului" şi "21 de lecţii pentru secolul XXI". Le-am citit iniţial sceptic cu toate filtrele anti-propaganda activate. Doar omul este unul din gaşca globalistă, aia care ne vrea "saraci dar fericiţi", blocaţi în case cu masca pe figură, iradiaţi de 5G şi hrăniţi cu greieri şi goange. 

După prima carte citită, am constatat că omul cam ştie ce spune. Doar este profesor universitar, nu vreo glugă de coceni. Apoi, am observat că, chiar dacă am regăsit acele fraze care i se atribuie şi toate degetele oamenilor de bun simţ sînt îndreptate către el, indicîndu-l ca pe una din cauzele viitoarelor noastre nenorociri, nu e chiar aşa cum pare. Pare că nu pare, adică... În primul rînd, omul nu speră că aşa va fi, AVERTIZEAZĂ că aşa va fi. Argumentează de ce va fi aşa. După ce face o trecere în revistă a istoriei umanităţii; după ce analizează conexiunile psihologice profunde ale speciei sapiens cu tot ceea ce se putea conexta (de la tehnologie la religie, de la sentimente la ordine socială, de la justiţie la închisorile imaginate de  specia noastră existente doar abstract etc.)... face apoi si nişte previziuni logice. Foloseşte premise consistente şi chiar dacă se aventurează spre scenarii dificil de acceptat de omul simplu, mediu, obişnuit, argumentele curg firesc. 

Nu pot spune că m-a convins sau că m-a atras în "secta" globalistă. 3 cărţi sînt mult prea puţin. Desigur, informaţia conţinută în aceste cărţi m-au adus la zi în ceea ce priveşte ideologia globaliştilor, dacă aceste opere ar fi "scripturile" ocultelor organizaţii (mă rog, dacă e la singular, atunci "organizaţiei"). Ceea ce constat este faptul că omul este deschis şi sincer. O spune din primele pagini că este globalist, că este homosexual şi că-i mulţumeşte soţului său Itzic pentru sprijin etc., că este evreu şi cam tot ce i se aruncă în cîrcă acestui om. 

Sînt un pic derutat. Un om sincer, bine argumentat să fie unul din inspiratorii ocultei? Să o spună aşa direct şi să îl credem/nu-l credem? Complicat de spus şi nu mă hazardez să fac vreo afirmaţie "certă". Dar nu mă pot opri din a constata vehemenţa unora şi altora de a da cu bîta şi cu toroipanul în acest om, folosind practic 3-4 fraze scoase bine de tot din context şi întoarse în tot felul de poveşti, declaraţii, lozinci ale unor lideri pretins "suveranişti", "patrioţi", "naţionalişti" etc. 

Nu sînt vreun specialist în Davos, Iluminati, CFR, Elite, Globalişti... Observ doar că, aproape ca întotdeauna "jumătatea de adevăr este cea mai mare minciună"! Şi nu mă pot opri să observ că majoritatea celor ce îl atacă pe acest scriitor pot fi puşi alături de el prin acţiunile lor aşa zis "anti-globalism". Să fie un joc de oglinzi în care aparenţele sînt doar reflexii palide? Deci nici măcar oglindiri ci doar reflexii? E cam muuult prea puţin ca să putem construi ceva, indiferent ce. Cu certitudine ne aflăm într-o zonă de mare confuzie. Nu mai ştim cu certitudine cine ne este duşman şi cine prieten. Nu mai ştim ce să vrem şi de ce. Ce ne e bine şi ce ne poate face rău. Şi totul este atît de profesionist ambalat şi re-re-ambalat de nu mai înţelege nimeni unde se termină amblajul şi ce anume conţine. 

Aşadar, sfatul meu este următorul: cînd ceva devine alunecos... încercaţi să ştergeţi/resetaţi absolut tot din felul de a judeca şi înţelege, conform informaţiilor primite în ultima perioadă. Încercaţi să judecaţi ca un ţăran (unul din bunicii sau stră-stră- bunicii care v-au mai fost ţărani). Cu bun simţ, adică. Şi la concretul cel mai palpabil, cu simţurile directe şi nu filtrate prin părerile şi emisiile de imagini şi sunete ale altora. Măi frate! Ce văd eu e un măgar sau o cămilă? Mirosul ăsta e de trandafir sau de parfum de ceva chimic? De aici încolo, cînd reuşiţi să vă reconectaţi cu realitatea, poate veţi vedea scena, culisele, cortinele şi mai ales sforile cu care se tot schimbă decorurile poveştii (artificiale) în care trăim. Pentru că, cu atîta televiziune, internet, inteligenţă non-umană, cu toţi specialiştii în imagine, PR, regizori, scenarişti, actori... este din ce în ce mai greu să gîndim normal. Dacă simţurile ne sînt obturate de la realitate şi conectate la poveşti, cum mai putem oare emite judecăţi corecte?