Prea hulitul Noah

 Nu este vorba despre Noe-Noah cel cu potopul. Este posibil să se apropie un diluviu si uite ca iarăşi avem de-a face cu un vizionar care încearcă să facă o arcă şi să salveze o mică parte a oamenilor? Mă refer, de fapt, la Yuval Noah Harari. Istoric, scriitor etc. Am aflat despre el în aceşti ani cumpliţi-pandemici. Cum că ar fi ideologul globaliştilor, că este eminenţa cenuşie a lui Schwab-Davos, că e de-al lui bili gheţii etc., etc. Dar cum sînt mai curios din fire am vrut să văd ce spune el şi nu ce spun alţii că a spus el. Aşadar, am pus mîna pe trei dintre cărtile lui: "Sapiens scurtă istorie a omenirii", "Homo Deus - scurta istorie a viitorului" şi "21 de lecţii pentru secolul XXI". Le-am citit iniţial sceptic cu toate filtrele anti-propaganda activate. Doar omul este unul din gaşca globalistă, aia care ne vrea "saraci dar fericiţi", blocaţi în case cu masca pe figură, iradiaţi de 5G şi hrăniţi cu greieri şi goange. 

După prima carte citită, am constatat că omul cam ştie ce spune. Doar este profesor universitar, nu vreo glugă de coceni. Apoi, am observat că, chiar dacă am regăsit acele fraze care i se atribuie şi toate degetele oamenilor de bun simţ sînt îndreptate către el, indicîndu-l ca pe una din cauzele viitoarelor noastre nenorociri, nu e chiar aşa cum pare. Pare că nu pare, adică... În primul rînd, omul nu speră că aşa va fi, AVERTIZEAZĂ că aşa va fi. Argumentează de ce va fi aşa. După ce face o trecere în revistă a istoriei umanităţii; după ce analizează conexiunile psihologice profunde ale speciei sapiens cu tot ceea ce se putea conexta (de la tehnologie la religie, de la sentimente la ordine socială, de la justiţie la închisorile imaginate de  specia noastră existente doar abstract etc.)... face apoi si nişte previziuni logice. Foloseşte premise consistente şi chiar dacă se aventurează spre scenarii dificil de acceptat de omul simplu, mediu, obişnuit, argumentele curg firesc. 

Nu pot spune că m-a convins sau că m-a atras în "secta" globalistă. 3 cărţi sînt mult prea puţin. Desigur, informaţia conţinută în aceste cărţi m-au adus la zi în ceea ce priveşte ideologia globaliştilor, dacă aceste opere ar fi "scripturile" ocultelor organizaţii (mă rog, dacă e la singular, atunci "organizaţiei"). Ceea ce constat este faptul că omul este deschis şi sincer. O spune din primele pagini că este globalist, că este homosexual şi că-i mulţumeşte soţului său Itzic pentru sprijin etc., că este evreu şi cam tot ce i se aruncă în cîrcă acestui om. 

Sînt un pic derutat. Un om sincer, bine argumentat să fie unul din inspiratorii ocultei? Să o spună aşa direct şi să îl credem/nu-l credem? Complicat de spus şi nu mă hazardez să fac vreo afirmaţie "certă". Dar nu mă pot opri din a constata vehemenţa unora şi altora de a da cu bîta şi cu toroipanul în acest om, folosind practic 3-4 fraze scoase bine de tot din context şi întoarse în tot felul de poveşti, declaraţii, lozinci ale unor lideri pretins "suveranişti", "patrioţi", "naţionalişti" etc. 

Nu sînt vreun specialist în Davos, Iluminati, CFR, Elite, Globalişti... Observ doar că, aproape ca întotdeauna "jumătatea de adevăr este cea mai mare minciună"! Şi nu mă pot opri să observ că majoritatea celor ce îl atacă pe acest scriitor pot fi puşi alături de el prin acţiunile lor aşa zis "anti-globalism". Să fie un joc de oglinzi în care aparenţele sînt doar reflexii palide? Deci nici măcar oglindiri ci doar reflexii? E cam muuult prea puţin ca să putem construi ceva, indiferent ce. Cu certitudine ne aflăm într-o zonă de mare confuzie. Nu mai ştim cu certitudine cine ne este duşman şi cine prieten. Nu mai ştim ce să vrem şi de ce. Ce ne e bine şi ce ne poate face rău. Şi totul este atît de profesionist ambalat şi re-re-ambalat de nu mai înţelege nimeni unde se termină amblajul şi ce anume conţine. 

Aşadar, sfatul meu este următorul: cînd ceva devine alunecos... încercaţi să ştergeţi/resetaţi absolut tot din felul de a judeca şi înţelege, conform informaţiilor primite în ultima perioadă. Încercaţi să judecaţi ca un ţăran (unul din bunicii sau stră-stră- bunicii care v-au mai fost ţărani). Cu bun simţ, adică. Şi la concretul cel mai palpabil, cu simţurile directe şi nu filtrate prin părerile şi emisiile de imagini şi sunete ale altora. Măi frate! Ce văd eu e un măgar sau o cămilă? Mirosul ăsta e de trandafir sau de parfum de ceva chimic? De aici încolo, cînd reuşiţi să vă reconectaţi cu realitatea, poate veţi vedea scena, culisele, cortinele şi mai ales sforile cu care se tot schimbă decorurile poveştii (artificiale) în care trăim. Pentru că, cu atîta televiziune, internet, inteligenţă non-umană, cu toţi specialiştii în imagine, PR, regizori, scenarişti, actori... este din ce în ce mai greu să gîndim normal. Dacă simţurile ne sînt obturate de la realitate şi conectate la poveşti, cum mai putem oare emite judecăţi corecte?