De-a lungul şi de-a latul istoriei noastre, putem spune că nu este nici un moment cît-de-cît notabil să nu fie pe acolo şi un trădător sau mai mulţi. De la cine vreţi din vechime: Decebal ori Mihai ori Alexandru sau Tudor şi pînă la Nicolae sau chiar mai încoace vom putea vedea cu ochiul liber prezenţa actului de trădare. Toate legile morale sau penale sau militare ori de care or mai fi incriminează trădarea ca pe un act mîrşav, ignobil şi demn de cele mai grele pedepse. De regulă pentru trădare este aplicată pedeapsa cu moartea. Astăzi, cu toate chestiile aparent constituţionale cum că nu mai există pedeapsa cu moartea, de treaba asta se ocupă întotdeauna nişte "băieţi". Şi mi se pare normal aşa.
Dacă s-ar putea constata gena trădării din analize medicale eu unul aş fi dispus să votez o lege a eutanasierii. Poate şi pentru lăcomie aş spune la fel. Da, lăcomia este un fel de motor al dezvoltării... dar pînă la un punct. Lăcomia nu are limite deci este un defect la fel ca şi trădarea. De ce m-am apucat de această temă? Vreau să dezbat o chestiune filozofică în general sau să arăt cu degetul spre vreun individ "defect"? Cîte un pic din fiecare.
Tema Revoluţiei din 1989 sau ce a fost ea va încinge încă multi timp spiritele. A fost revoluţie, a fost război civil, a fost lovitură de stat?... Da, aşa este. Asta a fost. Din cîte toate, mai mult sau mai puţin. Mai puţin război civil şi mai puţin revoluţie. A fost o curată lovitură de stat. Curată? Nu, evident! Cu trădări şi cu toate mizeriile care au precedat, însoţit şi urmat momentul Decembrie 1989.
Nu vreau să mă lăţesc. Nu voi face procesul, nu voi veni cu dezvăluiri senzaţionale. Vreau să spun un singur nume şi vreau să-l acuz. Aşa ca "Un comisar acuză". Este mort şi este mai bine aşa. Ar fi trebuit să moară cu mult timp în urmă pentru "meritele-i incontestabile". Să ne înţelegem: sînt un fan înfocat al muncii sale vizibile. Sînt unul care nu va pierde niciodată ocazia să-i laude talentele şi realizările. Va rămîne în istorie pentru secole şi va fi greu de ajuns dar-mi-te de depăşit. Este vorba de Sergiu Nicolaescu. Sergiu Florin Nicola de fapt. Un fel de aromân cu rădăcini evreieşti. Poate nu reale, dar evreii nu ţin cont neapărat de puritatea sîngelui cînd este vorba să-şi "bage-n traistă" pe vreunul de folos. Mama Sevastiţa Cambrea era soră cu generalul "roşu" Nicolae Cambrea, un trădător de elită. A fost însuşi comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, o armată formată din trădători care au luptat sub comandă rusească în contra patriei care i-a născut şi i-a hrănit. De ce spun asta? O să revin imediat.
Momentul Revoluţie. Ca să aibă succes, o lovitură de stat are nevoie de mai multe. Un context intern favorabil, un context extern prielnic, bani, utilaje, echipamente, arme, spaţii de locuit/antrenament/etc., oameni. Oamenii la rîndul lor sînt împărţiţi în două mari grupe. Elitele conducătoare şi carnea de tun. Nu voi insista asupra celei de-a doua categorii (voi reveni cu altă ocazie). Conducătorii din momentul unei asemenea mişcări trebuie să fie relativ cunoscuţi, relativ autoritari, în nici un caz proşti... şi ar mai fi nişte calităţi dar iarăşi nu insist. În România momentului 1989 nu erau cunoscuţi decît poliţiştii, artiştii (de film, teatru, arte plastice, muzică etc.) şi medicii. În rest, notorietatea era ceva destul de fluid, greu palpabil. Nu puteai vorbi de oameni politici carismatici sau jurnalişti influenţi. Bun, un Păunescu sau Vadim Tudor dar chiar nu e cazul. Aşadar, vrem să facem o lovitură de stat cu aromă de revoluţie. Pe cine luăm lider? Căutăm printre poliţişti? Doamne fereşte! Atunci? Poate printre medici? Ăştia sînt ocupaţi şi destul de mulţumiţi. Ei se descurcă mereu, au respect şi e cam greu să-i urneşti. Poate cu ajutorul masoneriei, că medicii sînt cam amatori de a face parte din aşa ceva. Artiştii atunci? Boemi, rebeli, bucuroşi de o întîlnire cu oricine oricînd, un banc, un mic chef... Da, dar nu sînt disciplinaţi. Pentru o lovitură de stat este esenţial să ai totul pus la punct pe ore exacte şi pe locuri precise. Şi ne mai trebuie şi o voce puternică, credibilă, un spirit organizat şi care este în stare să stăpînească nişte mase de oameni de ordinul sutelor de mii.
Deci Sergiu Nicolaescu. Sportiv, a cochetat cu armata de cînd se ştie el, cu un unchi trădător spre ruşi, fantastic de bine poziţionat şi de influent, care i-a marcat profund nu doar personalitatea ci şi mentalităţile.Şi poate că i-a făcut şi legăturile cu "cei care contează". Să nu uităm că cel mai mare succes l-au avut filmele lui tocmai în Rusia. Nu-i mai înşir calităţile că ar fi prea mult. Dar era omul perfect să organizeze, să conducă şi să impună nişte oameni din culise. Oameni care să preia puterea după ce au fost garantaţi de ADEVĂRATUL LIDER.
Ulterior, ca un bun lup păzitor al stînei, i s-a încredinţat misiunea de a "descîlci misterele revoluţiei". HA-Ha-Haaa! Chiar lui, principalul personaj. Culmea e că omul nici măcar nu-şi ascundea "meritele" din revoluţie şi dădea chiar şi detalii. Desigur, nu spunea nimic de relaţiile oculte cu rusimea care a fost principala forţă contra românilor, alături de evrei. Adică ceilalţi patroni... hmmm... spirituali ai distinsului regizor, actor, senator etc. etc.
Hai că v-am zis destule. Mai cugetaţi şi voi, că de-aia aveţi cap, nu ca să vă ţină pălăria. Luaţi la rînd toate elitele "emanate" la revoluţie şi veţi face o selecţie printre artiştii şi medicii care au devenit liderii noii Românii Libere. Să-mi spuneţi şi mie dacă ştiţi vreun oraş important unde nu au fost artişti şi/sau medici printre primii lideri de după decembrie 1989. Momentul în care ne-am pierdut ţara, dar încă nu ne dăm seama nici în ziua de astăzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu